Noe a construit corabia după un standard precis. Imaginea aceasta este folosită pentru a arăta că voia lui Dumnezeu nu este împlinită după măsuri inventate de om, ci prin respectarea întocmai a poruncilor Lui. De aici pornește și întrebarea adresată credinciosului: se cercetează el ca să vadă dacă se încadrează în acest „barem” pentru intrarea în Împărăția lui Dumnezeu?
În acest context, expresia „Ferice de cei săraci în duh” se referă la oamenii care își recunosc nevoia de Dumnezeu. Sărăcia în duh nu înseamnă lipsă de valoare, ci conștientizarea faptului că omul nu poate face totul prin propriile puteri. Ea seamănă cu un duh zdrobit și cu o inimă smerită și mâhnită, pe care Dumnezeu nu o disprețuiește. Omul aflat în această stare cere să fie umplut de Dumnezeu, în loc să se bazeze numai pe el însuși.
Lucrarea trebuia să dureze trei luni și a început în iulie, anul trecut. Dar se tot prelungește. Într-o zi, la dentist, omul se aștepta să primească în sfârșit coroana. În loc de asta, medicul l-a așezat pe scaun și i-a spus că trebuie să refacă scanarea. Cu mare amabilitate, a început să scoată ce pusese înainte. Pacientul era cu gura deschisă și n-avea ce să răspundă.
Un dinte fusese lucrat înclinat și nu se scanase bine. Medicul a luat-o de la capăt, iar durerea a început să crească. Aici autorul oprește cititorul la o întrebare: ce se întâmplă în om când același lucru se repetă încă o dată și încă o dată? Apare nemulțumirea, poate împotrivirea, poate revolta. I-a trecut prin minte un gând fugar: să renunțe. Și își pune o întrebare: de unde vin gândurile acestea?
O sămânță poate ajunge pe marginea drumului, pe stâncă sau între spini. În toate aceste locuri, ea există, dar nu ajunge să rodească. Pilda semănătorului folosește această imagine pentru a arăta că sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu, iar scopul ei este să producă rod.
Uneori, credința este primită doar pentru o vreme. Ea pare să existe, dar nu are rădăcină. Când apare ispita, dispare. Alteori, Cuvântul este înăbușit de griji, de bogății sau de plăcerile vieții. Nu este vorba doar despre primirea unui mesaj, ci despre păstrarea lui și împlinirea lui prin fapte.
Într-un orfelinat, copiii ascund mâncare. Au pe masă tot ce le trebuie, dar nu cred că cineva se ocupă cu adevărat de ei, așa că strâng pentru mâine, pe furiș. Așa arată îngrijorarea: omul uită că are un Tată și se descurcă de unul singur, cu teama că nu va ajunge nimeni la timp.
Predica pornește de la o îndoială incomodă: îngrijorarea nu este o virtute, ci un păcat. Cine se îngrijorează dă de înțeles că Tatăl nu poate sau nu vrea să-i poarte de grijă. Și nu e un lucru mărunt. Îngrijorările, spune textul, sunt ca niște spini care înăbușă sămânța: ea încolțește, dar nu ajunge niciodată să rodească. Iar scopul nu este doar ca omul să fie mântuit, ci să aducă roadă.
Poporul a vrut să-L facă împărat pe Isus, dar El a respins această dorință și a rămas în smerenie. Nu a căutat înălțarea și nu s-a lăsat atras de măgulire. Acest episod exprimă o idee centrală: credința trebuie modelată după gândul și exemplul Lui, nu după dorința de afirmare personală.
Oamenii pot fi atrași de oferte care le exploatează poftele și îi îndepărtează de Dumnezeu. La fel, vorbele măgulitoare și momeala măririi pot schimba direcția unei persoane. De aceea, urmarea lui Isus presupune renunțarea la dorința de a fi ridicat deasupra celorlalți și la nevoia de a primi favorul oamenilor.
„Să vă iubiți unii pe alții” este ideea repetată în cele două afirmații prezentate. Iubirea nu apare aici doar ca un sentiment, ci ca o cerință adresată oamenilor unii față de alții.
Prima formulare adaugă un reper: iubirea dintre oameni trebuie să urmeze modelul iubirii primite. A doua repetă porunca și îi subliniază importanța. Astfel, relația cu ceilalți este așezată în centrul mesajului.
În cadrul spiritual al textului, această orientare se leagă de ideea că viața nu se oprește la lumea prezentă, ci are în vedere viața veșnică în Împărăția lui Dumnezeu, descrisă ca dreaptă și curată.
O sămânță primită cu bucurie poate începe să încolțească, dar îngrijorările și alte lucruri o pot acoperi și o pot face neroditoare. În această imagine, frica de Domnul are un rol esențial: ea este prezentată ca început al înțelepciunii, ca izvor de viață și ca sprijin puternic pentru omul care o are.
Frica de Domnul nu este confundată cu simpla teamă de un pericol. Ea înseamnă să iei în serios cuvântul lui Dumnezeu, să înveți cum să trăiești în prezența Lui și să păstrezi ceea ce ai primit. Sursa o deosebește clar de o frică formată din datini omenești. Un om poate să-L cinstească pe Dumnezeu cu gura și cu buzele, în timp ce inima lui rămâne departe. Poate crede că este într-o relație bună cu Dumnezeu, deși trăiește doar după o obișnuință religioasă.
În vechime, tabăra unui popor era locul în care se afla cortul întâlnirii. Nu era doar un spațiu de adăpost, ci locul în care Dumnezeu spusese că va locui în mijlocul poporului. De aceea, tabăra trebuia să fie curată și bine rânduită. Orice lucru necurat trebuia îndepărtat, pentru ca prezența lui Dumnezeu să rămână acolo.
Această idee apare și într-un episod din istoria lui Israel. După ce în tabără fusese ascuns un lucru interzis, poporul nu a mai putut face față dușmanilor. Mesajul transmis lui Iosua a fost limpede: comunitatea trebuia curățată înainte ca Dumnezeu să continue să fie cu ea. Problema nu era doar a unei persoane, ci afecta întregul popor.
A fost odată o carte despre un tânăr sărac care și-a pus ochii pe averea unui om înstărit. Omul avea o fată, iar dacă era frumoasă sau urâtă nu mai conta. Tânărul iubea de fapt altă fată, dar, ca să pună mâna pe avere, s-a prefăcut îndrăgostit de fiica bogatului, a păcălit-o și s-a căsătorit cu ea. Iubirea lui rămăsese în altă parte. Înșelăciunea a ținut puțin, pentru că adevărul a ieșit imediat la iveală.
În fragmentul prezentat, aceeași idee este formulată de două ori: oamenii trebuie să se iubească unii pe alții. Prima formulare leagă această iubire de felul în care cel care vorbește i-a iubit pe ceilalți, iar a doua o prezintă din nou ca pe o poruncă esențială.
Repetiția accentuează mesajul central: iubirea dintre oameni nu este lăsată la întâmplare, ci este pusă în centrul relațiilor dintre ei.
Venim pe lume, ne pregătim pentru viață, muncim, avem copii, nepoți, ne bucurăm mai mult sau mai puțin de această viață iar apoi, totul se termină la mormânt. S-ar părea că aceasta este tot ce viața ne poate oferi.
La o privire mai atentă, putem observa că majoritatea oamenilor de pe glob sunt simpli consumatori ai aceastei vieți și nu sunt preocupați să afle dacă mai este ceva după moarte. Credem că cel mai important lucru din această viață scurtă pe care o trăim este ca fiecare să cunoaștem cu exactitate planul lui Dumnezeu cu privire la noi oamenii, …
Fiecare din noi, când am crescut sau am ajuns într-o biserică, am primit niște ochelari cu un filtru doctrinar confesional cu care să citim Biblia. Am studiat Biblia cu acești ochelarii și cu ajutorul lor am învățat ce trebuie să facem pentru a fi mântuiți. Majoritatea dintre noi am fost învățați că Dumnezeu a făcut totul pentru noi, că prin credința în jertfa de la cruce se obține mântuirea care constă în iertarea păcatelor. Am fost învățați că nu se poate ajunge la desăvârșirea caracterului, că nimeni nu poate adăuga ceva la lucrarea de mântuire făcută …
Jertfa de la cruce face parte din planul lui Dumnezeu, având un loc foarte bine definit el. Nu putem diminua importanța jertfei de la cruce, pentru că fără ea, omul nu poate ajunge la mântuire. Planul lui Dumnezeu prevede restaurarea omului păcătos în care este inclusă curățarea de păcate prin jertfa de la cruce. Însă planul lui Dumnezeu este mult mai complex și nu se limitează numai la curățarea păcatelor prin jertfa Domnului, ci are în vedere și desăvârșirea caracterului nostru. Credem că este foarte limpede pentru toți, că omul păcătos nu putea prin …
Pentru a cunoaște lucrurile care sunt prevăzute în planul lui Dumnezeu, este necesar să cercetăm scopul pe care l-a avut Domnul când l-a creat pe om. Din citirea Scripturii, putem vedea că în planul Lui veșnic, Dumnezeu a avut în vedere nu doar crearea unor ființe superioare îngerilor, ci scopul Lui a fost să facă o ființă în care să se manifeste natura Lui; care să fie după chipul și asemănarea Sa. A creat o ființă cu totul deosebită de tot ce a creat până atunci. (Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; Dumnezeu a …
Ca să poată realiza acest plan extraordinar de a face ființe după chipul Său, și pentru a-i aduce la desăvârșirea cerută de statutul de fii ai Lui, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul și omul a primit un trup din țărâna pământului. (Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu… a întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit: Eu sunt Domnul şi nu este altul! Isaia 45:18) Dumnezeu nu a ales ca locuință pentru om Împărăția cerească, așa cum a fost în cazul îngerilor, ci a făcut pământul cu tot ce …
Putem remarca ușor că într-o campanie electorală pentru alegerea unui candidat, cei care-l promovează îl prezintă în ipostaze cât mai strălucitoare pentru a convinge oamenii să-l aleagă. Fac lucrul acesta prin panouri publicitare, la radio, la televizor… Candidatul își alcătuiește discursuri cu oferte cât mai convingătoare pentru a determina cât mai mulți oameni să-l aleagă. Se procedează așa, pentru că am fost creați cu discernământ, cu capacitatea de a alege. Atunci când admirăm mult se declanșează în noi dorința de a acționa, de a face decizii. Niciun …
Legile Care Guvernează În Împărăția Lui Dumnezeu Mulți dintre noi am vrea să fim în Împărăția lui Dumnezeu, să ne bucurăm, să nu mai suferim, dar poate nu ne gândim că acolo trebuie să fie și legi, după care va trebui să trăim. Poate nu ne gândim că “acolo sus” va trebui să conviețuim unii cu alții și acest lucru va trebui să se facă după legile Împărăției.
Însă în Împărăția lui Dumnezeu, se face voia Lui, sau altfel spus acolo guvernează Legile Cerului/Cuvântul Lui, legi care sunt veșnice și neschimbătoare. (Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele …
Sunt mai multe întrebări pe care ar trebui să și le pună orice om.
Cine este Iisus pentru tine? De ce trebuie să ascultăm de El? Ce rol au învățăturile Lui în viața mea? Cum trebuie să fie ascultarea mea față de Domnul Iisus? Ce se întâmplă dacă nu ascultăm de El? Ce rol are jertfa Domnului Iisus de la cruce? 1. Cine este Domnul Iisus pentru mine?
Ne aflăm la 2000 de ani distanță de la prezența Domnului Iisus pe pământ, ceea ce face ca mesajul Lui să fie tot mai puțin actual și tot mai puțin auzit. Pentru mulți dintre noi Evanghelia lui Hristos nu mai …
Omului îi este dat un har foarte mare să aibă posibilitatea de a lucru în atelierul lui Dumnezeu ca ucenic, împreună cu El, ca să crească în toate privințele până va ajunge la înălțimea staturii plinătății lui Hristos. Pentru că planul Lui este să fim asemenea chipului Fiului Său, și totul este subordonat acestui plan măreț, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, care la rândul Lui i-a trimis pe ucenicii Lui să ne descrie cum arată El, pentru că numai dacă Îi vom cunoaște trăsăturile vom putea să ne modelăm după chipul Lui. (Pe aceia pe care i-a cunoscut mai …
Adevăratul Isus a iubit neprihănirea și a urât nelegiuirea. El nu a glumit, nu a râs la glumele altora, nu a folosit cuvinte nefolositoare, nu s-a certat cu nimeni.
Sfânta Scriptură descrie Biserica lui Hristos ca fiind o familie, cu prunci, copii și părinți, unde trăim într-o legătură strânsă unii cu alții și creștem ca să ajungem să fim asemenea Domnului. (Vă scriu, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. Vă scriu, tinerilor, fiindcă aţi biruit pe cel rău. V-am scris, copilaşilor, fiindcă aţi cunoscut pe Tatăl. 1 Ioan 2:13)
Hristos este capul acestei Familii a Bisericii și o îngrijește cu drag. (Nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos …
Pentru a nu ne lăsa înșelați, se impune să cercetăm care sunt semnele după care putem deosebi o Biserică vie de care se îngrijește Hristos, de una moartă, unde Hristos nu este implicat în creșterea mădularelor ei. (Nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica. Efeseni 5:29) Este de importanță vitală să știm în ce adunare suntem, pentru că de aceasta va depinde mântuirea noastră. Doar în Trupul lui Hristos este viață reală unde creștem ca ucenici ai lui Hristos prin ceea ce dă fiecare încheietură, …
Ca să putem înțelege planul veșnic făcut de Dumnezeu cu privire la Hristos și Biserica Lui, va trebui să cercetăm cu atenție ce spune Scriptura despre aceasta. Planul lui Dumnezeu pentru noul născut este Să-l crească, Să-l desăvârșească,
Să-l facă asemenea lui Hristos. Și aceasta o face prin Cuvântul Lui, prin Duhul Sfânt și cu ajutorul mădularelor, care sunt în Trupul lui Hristos. Acest proiect a fost făcut în veșnicii în Hristos Isus. (După planul veşnic pe care l-a făcut în Hristos Isus. Efeseni 3:11)
Planul lui Dumnezeu cu privire la Trupul lui …
Pentru foarte mulți dintre noi, Biserica lui Hristos nu mai are menirea dată de Dumnezeu. Se poate observa ușor cum am preluat unii de la alții ideea că ceea ce este numită generic „Biserica” este locul unde se strâng oameni cu preocupări religioase comune. Am fost învățați să credem că este locul unde se cântă, se roagă, se participă la un program religios și se mai socializează puțin după terminarea programului și apoi fiecare pleacă la preocupările și interesele personale. Astfel, pentru mulți, Biserica a ajuns să fie doar un loc de găsire a liniștii …
Omul are la dispoziție două oferte: frumusețea caracterului lui Hristos și a Împărăției lui Dumnezeu, care implică răstignirea firii pământești, și frumusețea împărăției întunericului, cu plăcerile de o clipă ale păcatului. Celor mai mulți când li se arată cum a trăit adevăratul Isus, sau mai bine zis, când li se arată frumusețea trăsăturilor inimii Lui, nu sunt atrași de aceste „modeste trăsături” și le resping ca pe ceva de disprețuit, nu sunt interesați să-și imprime în caracterul lor acest caracter modest și umilitor, de nebăgat în seamă. (Omul …
Astăzi putem vedea mulțimi de oameni care spun că în urmă cu zeci de ani au fost „născuți din nou” și cărora nici prin gând nu le trece că trebuie să ajungă la înălțimea staturii plinătății lui Hristos. Această gravă înșelare care îi va costa viața, se întâmplă pentru că planul de mântuire al lui Dumnezeu pentru ei s-a limitat doar la o formă de evlavie și la iertarea păcatelor. S-au lăsat înșelați de Satan că viața de creştin „născut din nou” este caracterizată de cădere, pocăință, mărturisire și iarăși cădere în același păcat sau păcate și așa va fi …
Mergând pe firul istoriei, observăm că prin apariția tiparului, Sfânta Scriptură a devenit disponibilă în limbile multor națiuni. Prin cercetarea ei, oamenii au început să deschidă ochii, obligându-l pe Satan să găsească alte soluții prin care să înșele omul. A fost astfel obligat să se folosească de Cuvântul Scripturii, pe care l-a așezat în așa fel încât să asigure în continuare bilete ieftine către cer. A adus omului o Evanghelie incompletă prin care a reușit să înșele pe lângă ortodocși și catolici alte mulțimi de oameni. Așa au apărut noi …
Nici una din aceste mișcări nu au pus în doctrina lor acest plan de desăvârșire al lui Dumnezeu, și omul din pricina necunoașterii Scripturilor, rămâne toată viața pe calea largă care duce spre iad.
Satan s-a folosit pe tot parcursul istoriei de tot felul de șiretlicuri pentru a-l împiedica pe om să înțeleagă ce scop are Dumnezeu cu el. Acolo unde nu a putut să înșele omul cu indulgențele sau pomenile, a venit cu credința în jertfa de la cruce , a accentuat rolul ei arătând că este singura soluție prin care poți fi mântuit.
Pe baza aceleași îndoieli pe care a strecurat-o Evei cu întrebarea „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat?” folosindu-se de faptul că nu este om fără păcat, a lucrat și a strecurat îndoiala în mintea oamenilor încredințându-i că nu …
Ca să avem posibilitatea să învățăm să trăim așa cum a trăit Domnul Isus și să creștem până la înălțimea staturii plinătății Lui, Dumnezeu a prevăzut în planul Lui Biserica, care este Trupul lui Hristos. (Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El. 1 Corinteni 12:18) Sfânta Scriptură descrie Biserica lui Hristos ca fiind o familie, cu prunci, copii și părinți, unde trăim într-o legătură strânsă unii cu alții și creștem ca să ajungem să fim asemenea Domnului. Cel născut din Dumnezeu este pus în familia și în școala Lui Hristos, ca să …
Majoritatea dintre noi am fost învățați să privim admirativ la tot ce a făcut Domnul Isus, la felul Lui de a fi. Am fost înșelați că noi nu vom putea să avem neprihănirea Lui, îndelunga Lui răbdare, blândețea Lui… Suntem învățați că Domnul Isus a trăit la un standard dumnezeiesc, inaccesibil oamenilor, și că din această cauză nouă, pământenilor, ne sunt permise slăbiciunile omenești. Suntem înșelați că mântuirea stă doar în iertarea păcatelor prin jertfa de la cruce și că la înviere ni se va atribui neprihănirea Lui. Dacă vrem să aflăm cum a trăit Domnul …
În relația noastră cu Domnul Iisus, Scriptura ne vede în mai multe ipostaze. Suntem văzuți ca ucenici, ca robi, ca frați ai Lui și ca logodnică a Lui. El este Logodnicul nostru, și noi logodnica Lui! Să ne întrebăm: Ce relație trebuie să fie între doi logodnici? (V-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfățișez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată. 2 Corinteni 11:2) Este limpede că relația noastră cu Domnul trebuie să fie o relație de admirație, de iubire. Cuvântul Domnului vorbește deseori despre faptul că Domnul Isus va fi Mirele nostru și că noi …
O „Țară/o Împărăție cu străzi de aur”, unde nu sunt lacrimi, nici durere, unde nu mai este moarte, poate atrage atenția multora dintre noi. (El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut. Apocalipsa 21:4; Ulița cetății era din aur curat. Apocalipsa 21:21) Putem afirma fără să greșim, că nu este om, căruia să i se prezinte o țară, care să ofere o viață plină de bucurii, fără necazuri, fără suferință, și fără de moarte, și să nu-și dorească o …
Sfânta Scriptură ne spune că Dumnezeu a plănuit să facă o ființă diferită de îngeri, o ființă mai presus de ei, care să aibă chipul și asemănarea Sa. Și așa a fost creat omul, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. (Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră… Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu… Geneza 1:26 , 27; ,, I-a hotărât… să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi.” Romani 8:29)
Despre îngeri, Sfânta Scriptură ne spune …
Cuvântul lui Dumnezeu spune că prin neascultare omul a pierdut asemănarea cu Dumnezeu, s-a despărțit (murit) față de Dumnezeu. (De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit… Romani 5:12)
Așadar omenirea (lumea) este caracterizată de existența păcatului în viața fiecărui om, de egoism (iubirea de sine). Cuvântul lui Dumnezeu ne arată că vrem sau nu, stăpânul acestei lumi este Diavolul și că toți oamenii prin nașterea lor …
Primii oameni creați de Dumnezeu au fost făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, având însușirile Lui. (Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu. Geneza 1:27)
Omul a fost creat de Dumnezeu să trăiască în comuniune cu El, dar a fost înșelat de Satan și datorită neascultării, a murit din punct de vedere spiritual, pierzând astfel asemănarea/chipul lui Dumnezeu.
Însă, Dumnezeu a prevăzut această cădere și a avut un plan încă înainte să întemeieze lumea; plan care face posibilă nu doar restaurarea, ci și …
